Authors: Emilia Popescu-Diculescu, Marin Popescu-Diculescu
Cândva, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai precis în 1880, când Al. Macedonski se întreba în revista sa ”Literatorul” în articolul-program ”Despre logica poeziei” și mai apoi în 1892 în alt articol despre ”Poezia viitorului” dacă nu cumva ”logica poeziei este prin urmare însăși absurdul” sau mai plastic ”dacă albeața crinilor poate să fie altceva decât simbolul inocenței”, constatând anumite ”corespondențe” între ”muzică și imagine”, între sunete și culori, înlocuind discursul poetic prin sugestie, respingând ”epitetul ornant” al lui Titu Maiorescu și acceptând ternul, neologismul, refrenul obsedant, nelogica în dauna sublimului și înțelesului imediat la prima vedere.
Comments: 13 Pages.
Download: PDF
[v1] 2017-12-04 03:55:45
Unique-IP document downloads: 59 times
Vixra.org is a pre-print repository rather than a journal. Articles hosted may not yet have been verified by peer-review and should be treated as preliminary. In particular, anything that appears to include financial or legal advice or proposed medical treatments should be treated with due caution. Vixra.org will not be responsible for any consequences of actions that result from any form of use of any documents on this website.
Add your own feedback and questions here:
You are equally welcome to be positive or negative about any paper but please be polite. If you are being critical you must mention at least one specific error, otherwise your comment will be deleted as unhelpful.